Eroziunea dentară: cum recunoști uzura acidă a smalțului

Eroziunea dentară, pe scurt

Eroziunea dentară este uzura chimică prin acizi de origine nebacteriană și poate interesa smalțul și dentina. Această origine a acidului nu exclude coexistența cariilor sau a altor boli. Aici stă diferența față de carie, care este produsă de bacteriile ce fermentează zahărul.

Ritmul uzurii și simptomele variază. Absența durerii nu exclude o leziune, iar sensibilitatea nu confirmă singură expunerea dentinei sau eroziunea. Spre deosebire de os, smalțul pierdut nu se reface niciodată de la sine, de aceea prevenția și oprirea din timp a procesului sunt esențiale.

Ce cauzează eroziunea smalțului?

Sursa comună este acidul, iar el poate veni din afară, prin alimentație, sau dinăuntru, prin stomac. Efectul acidului depinde de compoziție, expunere și mediul oral; un pH de 5,5 nu este un prag universal pentru eroziune.

• Băuturile acide. Sucurile carbogazoase, energizantele, sucurile de citrice și vinul pot avea compoziții acide diferite; riscul depinde de produs și de modul de consum, fără o ierarhie universală stabilită aici.
• Alimentele acide. Citricele, oțetul, murăturile și fructele acre consumate des contribuie la subțierea smalțului.
• Refluxul gastric. Refluxul poate expune dinții la acid gastric. Momentul expunerii și distribuția uzurii se evaluează individual.
• Vărsăturile repetate. Vărsăturile repetate pot expune dinții la acid gastric; sarcina ori diagnosticul de bulimie nu stabilesc singure existența sau severitatea eroziunii.
• Gura uscată. Fluxul salivar redus poate modifica protecția orală; efectul asupra uzurii depinde de expunere și de ceilalți factori.

Uscăciunea gurii se ia în considerare la evaluare, fără a presupune aceeași accelerare a eroziunii pentru fiecare pacient. Detalii despre acest factor găsești în articolul despre gura uscată .

Semnele și simptomele eroziunii

Eroziunea poate avea manifestări diferite; lipsa simptomelor nu stabilește cât țesut a fost pierdut. Cunoașterea lor ajută la depistarea timpurie, înainte ca dintele să fie afectat serios.

• Sensibilitate crescândă. Dinții reacționează la rece, la cald și la dulce, un simptom care necesită evaluare și nu dovedește singur dentină descoperită.
• Suprafață netedă și lucioasă. Modificarea reliefului și luciului se evaluează clinic; nu confirmă singură eroziunea.
• Margini translucide. Transluciditatea marginilor se evaluează împreună cu celelalte date, fără diagnostic din acest semn izolat.
• Culoare tot mai gălbuie. Culoarea se evaluează clinic; aspectul gălbui singur nu dovedește eroziune sau dentină expusă.
• Mici adâncituri. Depresiunile suprafeței de mușcat necesită examinare și diferențiere față de alte cauze de uzură.

În clinica noastră din Pitești am observat că mulți pacienți cu dinți sensibili și subțiați consumă zilnic băuturi acide, fără să lege problema de uzura smalțului. O sensibilitate nouă și persistentă merită investigată, așa cum descriem în ghidul despre dinții sensibili la rece și cald.

Eroziune, abraziune și atriție: formele de uzură

Nu toată uzura dinților este eroziune. Eroziunea, abraziunea și atriția sunt mecanisme de descris și diferențiat; enumerarea nu este o clasificare exhaustivă a tuturor cauzelor de uzură. Recunoașterea lor ajută medicul să atace cauza corectă, nu doar efectul.

• Eroziunea. Uzura chimică, produsă de acizi, fără frecare mecanică.
• Abraziunea. Uzura mecanică din exterior, de exemplu periajul prea apăsat cu o pastă abrazivă sau scobitul cu obiecte dure.
• Atriția. Uzura prin frecarea dinților între ei, care poate apărea în contexte diferite; bruxismul nu este limitat la somn.

Interacțiunea dintre acid și uzura mecanică depinde de expunere, tehnica de periaj și produs. Scrâșnirea ori încleștarea pot apărea în somn sau în stare de veghe; nu se presupune aceeași uzură pentru fiecare pacient. Despre acest din urmă mecanism am scris în articolul despre bruxism , iar despre alegerea corectă a pastei în ghidul despre pasta de dinți .

Cum se oprește și se tratează eroziunea?

Vindecarea începe cu oprirea cauzei, fiindcă smalțul deja pierdut nu se reface. Primul pas este identificarea sursei de acid: obiceiuri alimentare, reflux sau o gură uscată. Persistența factorilor de risc se ia în considerare la planificarea restaurării; recidiva nu este inevitabilă pentru orice reparație.

• Reducerea acidului. Se limitează băuturile și alimentele acide, iar refluxul se tratează împreună cu medicul de familie.
• Întărirea smalțului rămas. Produsele cu fluor se aleg după indicație și formulare; efectul asupra remineralizării ori sensibilității nu este identic pentru toate produsele și cazurile.
• Refacerea dinților afectați. Când pierderea este mare, medicul reface forma și protecția dintelui cu obturații, fațete sau coroane.

Indicația fluorizării profesionale se stabilește după evaluare, fără refacerea promisă a țesutului deja pierdut. Am explicat procedura în articolul despre fluorizarea dinților . Demineralizarea și pierderea de țesut necesită abordări diferite; rezultatul nu se presupune pentru fiecare dinte, așa cum arătăm în ghidul despre dinții demineralizați .

Prevenția eroziunii dentare

Prevenția eroziunii nu cere renunțări dramatice, ci câteva obiceiuri simple care reduc contactul dinților cu acidul. Ideea de bază este limitarea timpului în care smalțul stă în mediu acid.

• Limitează expunerea la băuturi acide. Folosirea paiului nu exclude contactul cu dinții și nu este protecție sigură pentru orice băutură sau mod de consum.
• Clătește cu apă după acid. Clătirea poate îndepărta resturi; nu se presupune neutralizarea completă a acidului după o singură gură de apă.
• Nu te peria imediat. Discută momentul și tehnica periajului după expuneri acide; această pagină nu stabilește un interval universal de 30 până la 60 de minute.
• Alege lactate și apă. Alegerea alimentelor se discută în contextul dietei și al expunerilor acide; lactatele nu promit refacerea țesutului pierdut, iar apa nu certifică singură sănătatea dentară.

Când mergi la medic?

Programează un consult dacă observi dinți tot mai sensibili la rece, margini translucide sau o culoare gălbuie care se accentuează. O uzură vizibilă a suprafeței de mușcat sau senzația că dinții se scurtează cere o evaluare, mai ales dacă ai reflux, vomitezi frecvent sau consumi zilnic băuturi acide. Evaluarea timpurie permite discutarea opțiunilor; complexitatea tratamentului și necesitatea restaurării depind de leziune și de cauză. Lăsată să avanseze, ea poate ajunge să ceară refaceri ample ale dinților.