Câți nervi are o măsea și cum se simte când doare

Are o măsea un singur nerv sau mai mulți?

Răspunsul nu este un număr de nervi: pulpa este țesut moale cu fibre nervoase, vase și celule. Fiecare dinte are o singură pulpă dentară, țesutul moale pe care oamenii îl numesc nerv. Ea stă în camera pulpară, un gol din mijlocul coroanei, și trimite prelungiri în jos, prin rădăcini. Pulpa ocupă camera coronară și canalele radiculare; nu se deduce câte un nerv sau o fibră unică pentru fiecare canal.

Aici apare confuzia. O măsea de jos are de regulă două rădăcini și trei canale, iar una de sus are trei rădăcini și trei sau patru canale. Canalele conțin țesut pulpar cu fibre nervoase și vase; trei sau patru canale nu înseamnă trei sau patru fibre nervoase. Un incisiv din față, cu o singură rădăcină, are un singur canal și țesut pulpar cu fibre nervoase și vase, fără un fir nervos unic dedus din canal. Numărul exact de canale pentru fiecare tip de dinte este detaliat în ghidul despre câte canale are o măsea.

Numărul canalelor se evaluează anatomic și nu stabilește numărul nervilor sau fibrelor nervoase. Pentru tratament contează identificarea anatomiei; Un canal omis poate contribui la persistența sau reapariția unei probleme.

Ce este, de fapt, nervul dintelui

Ceea ce numim nervul dintelui este, corect spus, pulpa dentară. Nu e doar un nerv, ci un pachet de țesut viu: fibre nervoase care dau senzațiile, vase de sânge care hrănesc dintele și celule care produc dentina din jur. O sinteză publicată în literatura de specialitate descrie pulpa ca un țesut cu roluri multiple, de la nutriție și apărare până la percepția durerii (An overview of the dental pulp: its functions and responses to injury).

Pulpa are un singur limbaj: durerea. Spre deosebire de piele, care distinge cald, rece, atingere sau înțepătură, nervul dintelui traduce aproape orice agresiune într-o singură senzație. De aceea o carie adâncă, o fisură sau o lucrare prea aproape de pulpă se simt la fel, ca durere. Cât timp pulpa e sănătoasă, ea ține dintele viu și hidratat, iar dintele reacționează normal la rece și cald. Am explicat pe larg unde stă pulpa în ansamblul dintelui în articolul despre structura dintelui.

Un lucru surprinde adesea pacienții: dintele poate trăi foarte bine și fără pulpă. După ce nervul este îndepărtat, dintele rămâne pe loc, susținut de țesuturile din jurul rădăcinii, și își face treaba la mestecat ani buni. Sensibilitatea pulpară este diferită de durerea care poate proveni din țesuturile din jur, motiv pentru care un dinte devitalizat are nevoie de controale, chiar dacă nu mai doare.

Câți nervi are fiecare tip de măsea

Regula practică este simplă: numărul canalelor nu reprezintă numărul nervilor, iar numărul de canale ține de câte rădăcini are dintele. Nu toate măselele sunt la fel, așa că iată reperele obișnuite, cu mențiunea că anatomia variază de la om la om.

• Molarii de jos. Au de regulă două rădăcini și trei canale, fără numărul fibrelor nervoase dedus din ele. Uneori apare un al patrulea canal pe rădăcina din față.
• Molarii de sus. Au trei rădăcini și, cel mai adesea, trei sau patru canale. Rădăcina dinspre obraz ascunde frecvent un canal în plus, greu de găsit fără microscop.
• Premolarii, măselele mici. Au unul sau două canale, fără numărul fibrelor nervoase dedus din ele.
• Măseaua de minte. Este cea mai imprevizibilă. Poate avea de la unu până la patru sau chiar mai multe canale, cu forme răsucite.

Studiile clasice de anatomie a canalelor confirmă că variabilitatea este regula, nu excepția, mai ales la molari (Root canal anatomy of the human permanent teeth). Tocmai de asta o radiografie corectă înainte de tratament nu este un moft. Radiografia contribuie la evaluarea anatomiei, fără vizualizarea garantată a tuturor canalelor sau stabilirea singură a vitalității pulpei.

De ce doare atât de tare când se inflamează nervul

Durerea de la un nerv inflamat de măsea este descrisă de mulți pacienți ca fiind printre cele mai greu de suportat. Explicația stă în anatomie. Pulpa este închisă într-un spațiu rigid, între pereți duri de dentină. Când se inflamează, țesutul vrea să se umfle, așa cum se umflă o gleznă scrântită, dar nu are unde. Presiunea crește în interior și apasă direct pe fibrele nervoase, iar rezultatul este acea durere pulsatilă, care bate în ritmul inimii.

Inflamația pulpei se numește pulpită. La început poate fi reversibilă: dintele reacționează exagerat la rece, dar durerea trece repede după ce stimulul dispare. Dacă atacul continuă, de obicei o carie lăsată netratată, inflamația devine ireversibilă, iar durerea apare și singură, noaptea, fără vreun motiv clar. Diferența dintre cele două forme și ce se poate face la fiecare le-am detaliat în articolul despre pulpita dentară.

Un semn care derutează: uneori durerea nu stă cuminte în dintele bolnav, ci se împrăștie spre ureche, spre tâmplă sau spre alți dinți de pe aceeași parte. Se numește durere iradiată și apare pentru că nervii feței se întâlnesc pe trasee comune. De aceea nu e mereu ușor să arăți cu degetul exact măseaua vinovată, iar despre acest tip de durere care se plimbă am scris separat, în ghidul despre nevralgia dentară.

Ce înseamnă că îți moare nervul măselei

Dacă inflamația nu este oprită, pulpa își pierde lupta. Vasele de sânge se comprimă sub presiune, țesutul nu mai primește oxigen și, treptat, nervul moare. Momentul poate fi înșelător de liniștit: durerea puternică se oprește brusc și pacientul crede că dintele s-a vindecat singur. Oprirea durerii singură nu confirmă necroza sau vindecarea; este necesară evaluarea clinică.

Un nerv mort nu rămâne o problemă locală. Țesutul se descompune, bacteriile se înmulțesc în canale și infecția coboară spre vârful rădăcinii, în os. Acolo se poate forma o pungă cu puroi, un abces, iar durerea revine, altfel de data asta: dintele doare la atingere, la mușcat, iar zona se poate umfla. Această moarte a pulpei urmată de infecție se numește gangrenă dentară, iar procesul complet este descris în articolul despre gangrena dentară și necroza pulpară.

Din experiența de la cabinet, în clinica noastră MD Dental am observat frecvent pacienți care ajung exact în această fereastră de liniște. Tiparul se repetă des. Vin relaxați, convinși că nu mai e nimic de făcut fiindcă nu îi mai doare, iar radiografia arată deja o umbră la capătul rădăcinii. Le explic mereu același lucru: un dinte care a durut cumplit și apoi s-a oprit peste noapte nu s-a vindecat, ci a trecut mai departe. Cu cât venim mai devreme, cu atât salvăm mai ușor dintele. Aceasta este relatarea locală; oprirea durerii singură nu stabilește diagnosticul, iar păstrarea dintelui se evaluează individual.

Se scoate nervul din măsea? Cum decurge

Când nervul este inflamat ireversibil sau a murit, soluția care păstrează dintele este tratamentul de canal, numit și tratament endodontic. Prin el, pulpa bolnavă este îndepărtată din toate canalele, spațiul este curățat, dezinfectat și apoi sigilat, astfel încât bacteriile să nu mai aibă unde să se ascundă. Dintele rămâne pe loc, doar că fără țesut viu în interior.

Cea mai frecventă teamă este durerea. În realitate, tratamentul se face sub anestezie locală, iar zona amorțește complet, așa că Anestezia urmărește controlul durerii; orice durere în timpul procedurii trebuie semnalată medicului. Poate exista o sensibilitate în zilele următoare, pe măsură ce țesuturile din jur se liniștesc, dar se controlează ușor cu medicație obișnuită. Am răspuns detaliat la această întrebare în articolul despre cât de mult doare tratamentul de canal.

Nu orice dinte cu nervul afectat poate fi salvat. Dacă a rămas prea puțină structură sănătoasă sau rădăcina este fisurată, uneori extracția este alegerea mai înțeleaptă, urmată apoi de o soluție de înlocuire. Cum se ia această decizie, între a păstra dintele și a-l scoate, am explicat în comparația despre tratament de canal sau extracție.

Ce se întâmplă cu măseaua după ce i se scoate nervul

Un dinte tratat endodontic poate avea durere din țesuturile din jur; absența pulpei nu exclude durerea. Se schimbă totuși ceva important. Riscul de fractură se evaluează după țesutul restant, restaurare și solicitări, fără a-l explica numai prin deshidratare. De aceea, după un tratament de canal reușit, dintele are adesea nevoie de o protecție suplimentară.

La molari, această protecție înseamnă de obicei o coroană, care îmbracă dintele și îl ferește de crăpături. Nu este o formalitate, ci partea care ține dintele pe termen lung. Tipul restaurării se alege după țesutul restant și forțele masticatorii; coroana nu este obligatorie pentru orice dinte tratat. Despre când și de ce este nevoie de acest pas am scris în articolul despre coroana după tratamentul de canal.

Mai rămâne un aspect estetic. Un dinte devitalizat își poate schimba nuanța în ani, întunecându-se ușor, pentru că nu mai este irigat. La molari nu se vede, dar la un dinte din față contează. Vestea bună este că, îngrijit corect și protejat la timp, un dinte fără nerv rezistă mulți ani și își face treaba aproape ca înainte. Bolile orale rămân printre cele mai răspândite afecțiuni la nivel mondial și, în mare parte, prevenibile, subliniază Organizația Mondială a Sănătății, iar un control la timp face diferența dintre a salva nervul și a-l pierde.